Ceea ce remarc de ceva vreme este modul în care politicienii se feresc să discute cu presa. Nu de puține ori sunt necesare clarificări din partea parlamentarilor asupra multor subiecte de interes public, iar comunicarea deschisă ar trebui să fie o datorie morală față de cetățeni, mai ales față de votanții care le-au acordat încrederea. Aceasta înseamnă transparență, că tot se vorbește de responsabilitate politică pe Facebook, aviz celor care sunt experți în postări drăguțe, poze clare și emoticoane.
Și cum jurnalismul se presupune că ar trebui să fie obiectiv, este de datoria presei să ia legătura cu aleșii, din respect atât pentru public, cât și pentru fiecare parte implicată. Nu mereu există subiecte „bune” și presărate cu steluțe, iar fix de acestea se sustrag cel mai des politicienii locali. Cu siguranță, dacă ar fi vorba doar despre materiale elogioase pentru realizări și discursuri din Parlament, telefoanele ar suna fără oprire.
Sunt foarte interesanți cei care se scuză cu ședințe și promit un apel ulterior pentru discuții, iar când îi contactezi din nou, conform promisiunii, dispar în neant. Cam așa dispare și valoarea. Până una-alta, justiția își face treaba în cazul unora, iar dacă nu au nimic de transmis, rămâne la latitudinea lor.
Sursă foto: istockphoto